Viaţa Sfintei Maria Egipteanca - legendă sau istorie ?

Viaţa Sfintei Maria Egipteanca - legendă sau istorie?

Existenţa unor miracole,în faţa cărora, de cele mai multe, nu se găsesc explicaţii,credinţa că se poate ajunge la desăvârşirea absolută prin sacrificiu de sine pentru însuşi Dumnezeu,dragostea pentru tot ceea ce reprezintă mai pur şi mai frumos,pentru Cel care a dat totul lumii pe care a creat-o şi trecerea într-un plan al Divinităţii reprezintă teme esenţiale în literatura creştină,vizibile cu precădere şi atestate de vieţile sfinţilor.Aceştia nu numai că sunt personajele unei lumi în care a oferi totul înseamnă,în acelaşi timp,a-l reprimi însutit,ci au devenit şi modelele universului creştin.

Pentru a exemplifica ideea anterioară, am ales ca operă reprezentativă viaţa Sfintei Maria Egipteanca a cărei existenţă a fost pusă sub semnul încercării de a se regăsi prin îndepărtarea de lumea tentaţiei,a poftelor trupului.Astfel, nu vom urmări neapărat o evidenţiere a trăsăturilor personajului,ci caracterul de legendă al acestuia, prin comparaţia dintre două texte aparţinând unor autori diferiţi: manuscrisul românesc 5023 BAR ,se pare, al lui Sofronie şi biografia lui Chiril din Scythopolis din Viaţa sf.Chiriac .

Tema primului text o reprezintă itinerariul convertirii unei nimfomane egiptene într-o sfântă care „atinge perfecţiunea îngerească” ,urmărindu-se astfel procesul devenirii unei fiinţe animalice,supusă păcatului desfrânării şi dorinţei de a-şi împlini poftele trupului,într-un simbol al angelicului şi al credinţei pure în puterea divină.

Maria Egipteanca duce o viaţă în desfrâu timp de 17 ani, de la vârsta de 12 ani,când pleacă de la casa părinţilor ei din Alexandria.Ajunsă la Ierusalim să i se închine Sfintei Cruci, Maria nu poate intra în Biserică, căci, spune ea: « „Ce când păşâi la pragul besearecei toţi neapăraţi intrară,iară pe mine mă apără oarece,o tărie dumnezeiască, şi nu-mi deade să intru,ce mă departe

lepădai de la uşă”» .Acest moment este simbolic întrucât semnifică prima încercare de care trebuie să treacă sufletul păcătos al femeii,începutul noii sale vieţi.

Aparent inconştientă de acest fapt, păcătoasa se trudeşte a trece de pridvor de „trei-patru ori” ,însă nu reuşeşte decât cu o curată şi sinceră rugăciune în care îi promite Maicii Domnului că se va schimba dacă intră în biserică : „Şi începui a plânge şi a suspina şi a mă bate în piept şi a ohta dintr-adâncul inimiei într-acelaş loc undeş sta.Şi căutai, văzui icoana Precistei.Şi stând, ziş cătră ea:«..Ce-mi ajută uniia, carea n-am nice un ajutoriu şi zi să mi se des slobozie să întru pre uşa besereceişi să nu fiu apărată aa vedea crucea întru carea Se-au răstignit Hristos şi sângele Său izbăvire pentru mine datu.L-au...Că de acum eu trupul mieu nu-l voiu mai spurca nice cu o spurcăciune trupască.Ce deaca voiu vedea lemnul Cruciei Fiului tău, eu de lumea aceasta mă voiu lepăda...»” .

După această minune, egipteanca apucă drumul Iordanului,aşa cum „un glas grăi de departe:«Iordanul de veri treace,bun răpaos afla-veri»” .Pe drum, reuşeşte să.şi cumpere trei pâini care îi vor ajunge timp de 16 de ani în pustie,după care se va hrăni cu ierburi şi „alalte ce cresc în ceastă pustie” . Este o nouă minune care i se intâmplă, aşa cum, în toată această perioadă a fost ocrotită, fiind neatinsă de animalele sălbatice.

Toate acestea i le povesteşte bâtrânului călugăr Zosima care a plecat de la mânăstire în căutarea modelului de fiinţă umană desăvârşită. Sub semnul miracolului stau şi momentele în care pustnica îl strigă pe nume, când cei doi se roagă, iar Maria se ridică „în văzduh de un cot mai sus de pământ” , apoi ea îi citeşte gândurile şi î-l înştiinţează că nu este putere necurată,ci venită de Sus.Un alt pasaj semnificativ este cel în care femeia îi redă citate din Evanghelie,cu toate că nu ştia să scrie şi să citească.

Zosima se întoarce la mânăstire,revine în pustie după un an şi o împărtăşeşte pe Maria,iar după încă un an,în acelaşi loc în care s-a săvârşit Taina Euharistiei,Zosima o găseşte moartă pe pustnică.Neavând cum să sape o groapă,îi apare un leu care îl ajută.În acel loc, a găsit călugărul

un mesaj în care egipteanca îi dezvăluie numele său,întrucât până atunci nu o făcuse.Din nou,el se gandeşte la aceasta ca la o minune, deoarece femeia nu ştia să scrie, aşa cum îi bine mărturisise dinainte.

F.Delmas se întreabă dacă viaţa Sfintei Maria Egipteanca este originală, şi nu o imitaţie a unei alte vieţi de sfânt mai cunoscut publicului învăţat şi care ar fi servit ca model ( „La vie de sainte Marie l’Egyptienne est-elle une oeuvre originale? Ne serait-elle pas plutôt une imitation,un décalque d’une autre vie de sainte plus connue de public lettré et qui lui aurait servi de cadre général?” ).

De aceea, el găseşte anumite corespondenţe între acest text al lui Sofronie, patriarhul Ierusalimului, şi o altă naraţiune tot despre o Marie,de această dată în Viaţa sf.Chiriac, operă pe care o numeşte chiar „roman hagiografic”( „Les romans hagiographiques ne jouissaient pas alors d’une moindre faveur que les romans historiques..” ).

În primul rând, există coincidenţe atât în cazul personajelor, cât şi la nivelul firului epic.Personajul principal poartă acelaşi nume,fapt discutabil de altfel. Delmas nu se încrede întru totul în originea Mariei Egipteanca, afirmată de Sofronie. Din contră, spune că patriarhul

...