Utilizarea INCOTERMS

Incoterms 2000 vs. Incoterms 2010

-o analiza comparativa-

Cuprins

Crearea Incoterms 4

Utilizarea INCOTERMS 5

Modificari aduse de INCOTERMS 2010 in raport cu INCOTERMS 2000 14

Schimbări structurale 15

Notiuni introductive

INCOTERMS este un acronim pentru INternational COmmercial TERMS ceea ce înseamnă Termeni de Comerț Internațional.

În orice contract de vânzare se pune problema stabilirii modalităților de livrare, a transferului riscurilor și a repartizării între vânzător și cumpărător a cheltuielilor aferente transportului mărfurilor (cheltuieli privind asigurarea mărfii, contravaloarea transportului).

Este anevoioasă rezolvarea acestor formalități de fiecare dată prin inserarea în contract a clauzelor detaliate cuprinzând reglementarea tuturor acestor aspecte. De aceea practica a imaginat o metodă de a scurta drumul până la încheierea contractului, recurgând la termeni comerciali ce condensează într-o formă cat mai simplificată posibil, situațiile cele mai uzuale.

Pentru înţelegerea INCOTERMS trebuie definite: transportul principal şi diferenţa dintre “vânzarea la plecare” şi “vânzarea la sosire”.

Transportul principal este acea parte a transportului internaţional în care marfa circulă traversând o frontieră fără transbordare la frontiera respectivă.

“Vânzarea la plecare” presupune faptul că marfa circulă , în transportul principal pe riscul şi contul cumpărătorului.

“Vânzarea la sosire” înseamnă că marfa ciculă în transportul principal, pe riscul şi contul vânzătorului.

Crearea Incoterms

Uzanțele comerciale au fost la origine, proprii vânzarilor maritime iar înțelesul lor era diferit in functie de loc, de port (maritim sau fluvial), sau de țară. Acest fapt crea dificultăți în ceea ce privește cunoasterea lor de către părți, care nu știau exact întinderea obligațiilor lor, deoarece uzanțele cunoșteau accepțiuni variate în funcție de portul în care se aplicau. De exmplu, o vanzare FOB implica intr-un port obligatia vanzatorului de a incarca marfa la bordul navei, in timp ce intr-un alt port, se impunea numai sa aduca marfa la chei, langa nava. Ori aceste diferente erau stanjenitoare si erau surse de neintelegeri intre parti, fiind extrem de dificil de stabilit care a fost intentia initiala a partilor.

La 1936 Camera Internatională de Comerţ de la Paris editează, pentru prima dată, Regulile Internaţionale de Comerţ, prescurtat - Incoterms 1936. În perioada interbelica comerţul international şi în special cel trans-atlantic, cunoaşte o dezvoltare extraordinară. În practica comerţului international erau nişte cutume dar care nu aveau aceeaşi semnificaţie pentru comercianţii din diferite ţări. Astfel FOB pentru un comerciant din Marea Britanie însemna că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţiile atunci când încarcă marfa pe vas în portul de îmbarcare iar comerciantul din SUA putea sa interpreteze FOB ca fiind clauza ce obligă vânzătorul nu doar sa încarce marfa pe vas în portul de îmbarcare dar să şi plătească navlul până în portul de destinaţie. Diferenta de interpretare apărea din cauza faptului că se făcea referinţă doar la nişte practici, care nu erau consfinţite în scris.La 1923 pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris se creează Curtea Internatională de Arbitraj. Aceasta avea funcţia de soluţionare a disputelor apărute între participanţii la comerţul internaţional. Interpretarea diferită a practicilor logistice în comerţul internaţional a condiţionat creşterea în mod constant şi galopant a numărului de plângeri depuse la Curtea Internatională de Arbitraj. Astfel Camera Internaţională de Comerţ se vede nevoită să intervină în a pune pe hârtie cutumele referitoare la transportul în comerţul internaţional. Aşa se face că la 1936 se editează pentru prima dată clauzele internaţionale de comerţ iar comercianţii facând referire la una din aceste clauze nu pot să interpeteze drepturile şi obligaţiile decât în modul stabilit de către CIC. De la 1936 până astăzi Incoterms a fost revizuit de opt ori (aproximativ o data la 10 ani). Ultima revizuire a avut loc în 2010 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011. In comparaţie cu Incoterms 2000 Incoterms 2010 a suferit schimbări majore atât de formă cât şi de conţinut.

Utilizarea INCOTERMS

Incoterms conțin un preambul în care se arată că prevederile acestor reguli nu se impun voinței parților ( nu au deci caracter obligatoriu), partenerii având libertatea să insereze în cuprinsul contractului alte dispozitii speciale. Cele doua parți se pot referi la Incoterms ca baza a contractului lor dar pot prevedea anumite

...